Dupa Facebook (si asemanator) se pomeneste tot mai des de ”social discovery” (explorarea sociala ar fi termenul cel mai apropiat?). Facebook are partial o componenta de ”social discovery”.
Daca Facebook reflecta, in mare masura, relatiile si trecutul unui membru si te reconecteaza cu fosti prieteni care au evoluat in toate felurile si directiile, “explorarea sociala” se axeaza pe viitor si pe oameni cu interese comune. Care ar putea fi sociale, economice, civice, politice etc etc.
Pt a apartine unui grup/structuri ai nevoie de o invitatie (semana putin cu echivalentul modern al unei loje masonice dar fara secrete, costume si ritualuri?)
Poate fi ceva care functioneaza si in Romania? Ar fi persoane/identitati reale cu interese declarate si cunoscute un remediu pt pasivitate si suspiciune? Cum ar fi daca in loc de darwinism social am aplica explorarea sociala cu un scop bine definit?
Romania e controlata (cu asistenta institutiilor statului) in intregime de interese si structuri (mai mult sau mai putin ascunse) care impiedica o normalizare. E o “dictatura” aproape perfecta. Situatia e intentionata cum e si permanenta. Si va fi permanenta pina cind apare o forta de dizlocare. Daca… Si nu e nevoie doar de o forta de rezistenta/echilibru ci una de initiativa.
In existenta mea virtuala sint conectat destul de formal/superficial de 10 -20 de peroane cu care impartasesc un interes si o vizune pt Romania. Cum ar fi daca ne-am cunoaste si am lucra impreuna? Vorbim aici doar de o adereare la ceva deja defintit. Asta ar fi o preconditie esentiala.
Orice initiativa sociala/civica/politica ar trebuie precedata de o perioada serioasa de explorare sociala, amplificata apoi de retelele de socializare si materializata , dar doar atunci cind se ajunge la o anumita maturitate, intr-o initiativa politica de proportii.
E clar pt mine ca doar socializare vituala si anonima pe bloguri si asemanator, oricit de indignata sau articulata, nu este suficienta, nu are rezultate palpabile.






