Dupa Facebook (si asemanator) se pomeneste tot mai des de ”social discovery” (explorarea sociala ar fi termenul cel mai apropiat?). Facebook are partial o componenta de ”social discovery”.
Daca Facebook reflecta, in mare masura, relatiile si trecutul unui membru si te reconecteaza cu fosti prieteni care au evoluat in toate felurile si directiile, “explorarea sociala” se axeaza pe viitor si pe oameni cu interese comune. Care ar putea fi sociale, economice, civice, politice etc etc.
Pt a apartine unui grup/structuri ai nevoie de o invitatie (semana putin cu echivalentul modern al unei loje masonice dar fara secrete, costume si ritualuri?)
Poate fi ceva care functioneaza si in Romania? Ar fi persoane/identitati reale cu interese declarate si cunoscute un remediu pt pasivitate si suspiciune? Cum ar fi daca in loc de darwinism social am aplica explorarea sociala cu un scop bine definit?
Romania e controlata (cu asistenta institutiilor statului) in intregime de interese si structuri (mai mult sau mai putin ascunse) care impiedica o normalizare. E o “dictatura” aproape perfecta. Situatia e intentionata cum e si permanenta. Si va fi permanenta pina cind apare o forta de dizlocare. Daca… Si nu e nevoie doar de o forta de rezistenta/echilibru ci una de initiativa.
In existenta mea virtuala sint conectat destul de formal/superficial de 10 -20 de peroane cu care impartasesc un interes si o vizune pt Romania. Cum ar fi daca ne-am cunoaste si am lucra impreuna? Vorbim aici doar de o adereare la ceva deja defintit. Asta ar fi o preconditie esentiala.
Orice initiativa sociala/civica/politica ar trebuie precedata de o perioada serioasa de explorare sociala, amplificata apoi de retelele de socializare si materializata , dar doar atunci cind se ajunge la o anumita maturitate, intr-o initiativa politica de proportii.
E clar pt mine ca doar socializare vituala si anonima pe bloguri si asemanator, oricit de indignata sau articulata, nu este suficienta, nu are rezultate palpabile.
2012/02/08 at 5:35 am
Constantin, ne-am întâlnit pe platforma NR.
Sunt autorul a câtorva articole.
Am fost din păcate un gen de outsideri în privinţa ideilor pe care comun le împărtăşim, eu personal m-am decis să mă retrag, m-am enervat sincer, pe modul de abordare lipsit de tact, chiar de la început, dintr-o cerere de aderare m-am trezit cu responsabilitatea unui grup(nu m-am propus şi nici nu am cerut) iar ultima oară chiar extrem de impoliticos de a cere anumite obiective de la un Centru autonumit ca să exist, în cărţile organizaţionale – un gen de marionetă bună la adunat semnături şi bani.
Nu e stilul meu, sunt autonom şi independent, iar când dau ceva dau pentru că vreau şi consider că merită, nu pentru că mi se cere.
Nu am văzut competiţie democratică pe proiecte, doar persoane numite şi o anumită tendinţă de monopolizare în interior. Extrem, extrem de supărător. Am purtat un monolog mai mult, comunicarea era extrem de slabă cu cei din diasporă. Mihail s-a lăsat dus de val spre noţiunea de partid şi campanii de strângere de semnături, în loc să fie consistent cu noţiunea de construire treptată, de rafinare doctrinară ( documentele care se lasă aşteptate..de către colective secrete) de implicare şi utilizare pozitivă a oamenilor deja existenţi la redactarea acelor documente..inimaginabil ce risipă de talente şi competenţe, doar pentru a păstra o noţiune de control. Dacă nu se încadra la limita unei noţiuni de cenzură a comunicării, numărul membrilor probabil ar fi fost altul.
Sunt supărat, dar nu pot să nu le doresc succes însă, chiar dacă ruptura mi-a produs supărare, să o spun aşa, sper să reuşească în demers şi să înveţe din greşeli. Am renunţat la colaborări cu politica, când îmbarcă logica voturilor în raţiune, acţiunile oamenilor o iau razna de la noţiunile de etică şi bun simţ.
2012/02/08 at 8:37 am
Salut Dan,
Nu stim, nu vrem, nu sintem in stare.
Comunicarea e un handicap iar mental si emotional sintem cu 100 de ani in urma.
Cit despre partid vs miscare…poate ca lucrurile nu sint asa de spontane cum se sugereaza. De unde sensul asta de urgenta…
Nevoia asta de secret, control spune destul despre orizonul celor implicati. Plus o anumita obscuritate
doctrinara.