Dupa citiva ani de prezenta reala si virtuala sint indreptatit/e timpul sa trag citeva concluzii.

Am doua regrete enorme:  

1. Pe plan personala reconectarea/reintoarcera mea a fost un esec total.

E si vina mea dar  esecul meu e si esecul celorlalti. Am gasit doar o mina de oameni care se zbat pt o cauza sau alta si am gasit si mai putini care sa merite respect. Am gasit o ipocrizie si intoleranta devastatoare. Romania e inca in sec 19, e inca o natiune de „masters and servants”.

 Rezultatele/evenimentele din tara vorbesc de la sine. Punctul meu de plecare a fost ca fiecare roman ar trebui sa inteleaga ca daca si dupa 20 de ani de democratie sintem tot cu piciorul in groapa atunci trebuie sa reconsideram serios ce facem si cum gindim. Inspiratia poate veni doar de afara.

2. Regretul ca romanii nu vor avea niciodata satisfactia de a trai intr-o societate functionala.

Acum si de data asta vina e in intregime a noastra. Nu mai exista scuze exista doar interese si un abandon total. Un popor care a supravetuit pina acum se disperseaza/degradeaza cu fiecare zi ce trece. Problema e ca romanii nu au supravetuit ca si colectiv ci doar ca si indivizi.

Exista o desincronizare tot mai mare intre romanii din afara si cei din tara. Pt ca incurca domnia bunului plac sau pt ca irita?  
In’89 romanii mai erau inca dispusi sa invete cite ceva….acum insa cred ca le stiu pe toate….sau cred ca nimic nu se aplica sau e valabil pt ei:legi, economie, gravitatie… Iar daca se aplica… atunci intra imediat in actiune autopilotul de victimizare.

Multumesc si sper sa gresesc.

Anunțuri