Dezbateri publice


We can’t solve problems by using the same kind of thinking we used when we created them.
Albert Einstein

The dogmas of the quiet past are inadequate to the stormy present. The occasion is piled high with difficulty, and we must rise with the occasion. As our case is new, so we must think anew and act anew.
Abraham Lincoln

Vlad Mixich viseaza la o “revolutie” si nu este singurul…dar sint tot mai convins ca ar fi o solutie gresita cara duce la aceleasi probleme ca in ’89. Trebuie sa existe o alternativa…si exista. Alternativa NR: o intoarcere la un trecut inexistent si populat de citiva boieri mai cititi si mai milosi nu este suficienta.

Incompetenta, trufia si prostia pot face mai mult rau intr-o tara decit o dictatura dar sint mult mai greu de definit, recunoscut, combatut si corectat.  Nimeni nu mai stie cine trebuie injurat pt situatia curenta 😉

Solutia – si singura sursa de progres din ’96 incoace – este mai multa europenizare/”europeanization”. Una adoptat sincer si nu doar una inpusa de aderarea la UE. Una mentala si nu doar una strict institutionala. Una sistematica si irevesibila. Una care tine cont de exceptionalismul romanesc.

Adica introducerea in „logica discursului public,  structuri politice, institutii si chestiuni de interes public a unui proces care implica, a) constructia b) raspindirea si c) institutionalizarea de reguli formale si informale, proceduri, politici, stiluri, „feluri de a face lucruri”, crezuri si norme comune identice cu cele ale tarilor europene/ale UE”. Scandalul “SMURD” si protestele care au urmat dovedesc ca asa ceva nu exista deocamdata. E clar ca am ramas la vechiul fel  de a ” (nu) face lucruri”

De asta sint convins ca ar trebui mentinut Mecanismul de Cooperare şi Verificare si in urmatorii ani. MCV ne-a scapat de situatia in care DNA il avertiza pe Apostu ca are de gind sa-i asculte cele 17 telefoane si gratie MCV-lui mai avem DNA si ANI, confiscari de averi si altele…

Cel mai mare inamic al europenizarii, MCV-lui si a institutiilor impuse prin el este Parlamentul Romaniei.

”În acest context, MCV-ul este văzut de catre respondenţi ca un instrument menit să apere DNA-ul de tentativele Parlamentului de a dizvola instituţia sau de a-i diminua prerogativele.” Asta scriu cei de la Centrul Român pentru Politici Europene,  un think tank care merita toata atentia si admiratia noastra.

Nu este timp pt o maturizare treptat iar Romania nu a creat niciodata ceva asemanator sau comparabil. A astepta/spera/afirma ca Romania are nevoie/timp/resurse  de structuri ”proprii” e ca si cum ai astepta/spera la o mutatie genetica care sa te apere de SIDA.

UE are nevoie, pt a mentine MCV-ul, si de argumetele si punctele de vedere ale cetatenilor obisnuiti si nu doar cele oficiale. E treaba noastra sa facem acele puncte de vedere cunoscute.

P.S.
Termenul „europenizare” (europeanization) este unul mai complex si mai concret decit pare la prima vedere si este un terment consacrat in stiintele politice. Un numar de carti au fost publicate pe aceasta tema.

E  o „declaratie de intentie”, in citeva  directive  principale, a unui partid conservator european. Traducerea e foarte  libera  pt ca sint lucruri greu de tradus/necunoscute/nerecunoscute 😉  E si posibil ca pt unii  paleoconservatori, cei care inca nu au depasit faza cu Magna Charta, sa fie putin prea „progresist” 🙄

O  declaratie de intentie se face odata la 10-20 de ani si ” trebuie sa suporte trecera timpului, nu trebuie sa fie prea legat de teme  actuale, trebuie sa contina acele viziuni si valori care sint la baza societatii  pe care partidul si-o doreste”. A se observa aici ca viitorul si doar viitorul e in focus. Nu exista dusmani, razbunari, polite neplatite etc etc…

Cuvinte cheie:rasponsabilitate, angajare, democratie, libertate, incredere, egalitatea de sanse, dezvoltare, dreptate, respect, deschidere, curiozitate, integritate, idealuri si modele pozitive, participare, solidaritate, proprietate, economie de piata, munca, comunitate, sustenabilitate, siguranta, drepturile omului.

Citeva intrebari importante…

Viziune si viitor
Care sint viziunile noastre pt viitor? Cum arata o societatea buna, deschisa si unde fiecare isi gaseste locul? Ce valori are o asa societate la baza?
Care sint conditille de baza ale bunastarii?
Putem dezvolta mai departe notiunea de libertate? Unde nu sintem pe deplin liberi?
Cum ar trebui sa fie o justitie moderna?
Ce valori controleaza/conduc politica noastra economica?
Ce importanta are munca? Cum ramine cu locurile de munca, somaj, (emigrare?)?

Politica pt viitor
Cum procedam pt ca politica sa devina acel intrument de care avem nevoie pt a realiza viziunile noastre? Cum o  punem in practica?
Punctul nostru de plecare este intodeauna omul, cetateanul (nevoi diferite, virste diferite)
Unde gasim oamenii dispusi sa se implice in procesele democratiei?
Cum vedem notiunile de clasa, egalitatea de sanse, rolul femeii, ecologie?
Ce rol are educatia si competenta?

Ce probleme trebuie rezolvate
Cum adresam , intr-o perspectiva mai lunga, problema globalizarii, concurenta internationala, resursele limitate, schimbarile climatice, regenerarea resurselor?
Cum adresam deschiderea si toleranta necesara intr-o societate moderna?Prin legiferare?
Diferenta sat-oras?
Cum facem ca  sa ne simtim in siguranta si pt a micsora criminalitatea?
Care este rolul statului in problemele de mai sus?

Imaginea de mai jos tine de program si vrea sa sugereze ca viitorul apartine  intreagii societati…. si nu doar celor destepti sau frumosi…ca mine….;-)

”Cind pisica nu-i acasa sobolanii joaca pe masa” spune un proverb romanesc si tot cam asa arata si scena politica romaneasca de +20 de ani incoace. Romanii, dupa o logica  care imi scapa, au lasat, in intregime, scena politica pe miinile  unei caste iresponsabile. E un act de sinucidere.

Singurul remediu e ca romanii sa devina Ei clasa politica de care este nevoie. Asa ceva se cheama reprezentativitate si este temelia democratiei.  Numai asa va fi schimbare/normalizare/democratie in Romania. Efortul e unul urias. Toata lumea poate sa ajute.
Numai cind alesii (ocazionali si nu abonati de generatii la Putere) sint oamenii care traiesc aceiasi realitate ca restul romanilor vom avea o schimbarea adevarata.

Pt asta e nevoie de o miscare de dislocare, de jos in sus, la care fiecare poate  sa participe.
Acea forta are putea fi ”Noua Republica” (NR) (Franta si Italia au creat ”noi republici”la criza si de nevoie . In Franta prin personalitatea lui de Gaule dar in Italia printr-un efort colectiv)

NR trebuie sa ramina in esenta o miscare la ”firul ierbii”. Organizatiile la firul ierbii au, in democratiile sanatoase,   un rol de supraveghere/control, mai ales intre ciclurile electorale.
Da, Puterea se abuza peste tot in lume. Diferenta e ca la noi Puterea se abuza fara nicio consecinta. In mod normal, Justitia si Presa au acealsi rol dar la noi Justitia si Presa apartine tot de clasa politica. Si nu sint nici reprezentative.

 -NR trebuie organizata in asa fel cit sa fie capabila sa faca fata, sa faca istorie. Planificat pt ”efectul de centrifuga”, planificat pt romanism si egocentrism. Orice specialist in organizare/managment ar trebui sa adere si/sa-u sa-si ofere expertiza.
-Orice experienta similara anterioara ar trebui studiata. Din 1848 incoace. Fara exceptie.
-Orice experienta similara din tarile normale poate fi o sursa de inspiratie. Sint convins ca functioneaza si la romani cu sau fara adaptari locale.
Transparenta e o conditia tot atit de  esentiala ca organizarea.
-NR ar trebui sa ramina intotdeauna la lucruri concrete. Nu trebuie confiscata sau denaturata. Fara schimbari de directii sau pozitii surpriza.
-NR ar trebui sa aiba o conducere colectiva, si reprezentativa (geografic si social in primul rind).
-NR ar trebui sa aiba citeva sute de fondatori.
-NR nu are un monopol ”la firul ierbii”.
-NR ar trebui sa aiba reguli clare de integritate, comunicare.
-NR trebuie sa surprinda. Lucrurile trebuie facute diferit, mesajul, metodele, oamenii trebuie sa fie altfel decit sintem obisnuiti pina acum.
-NR are trebui sa admita membrii  ai actualei clase politice dar doar daca adera in faza intitiala, daca isi risca pozitia de la inceput si nu vin doar la masa pusa.
-NR ar trebui sa aiba o strategie de ”exit”. Poate fi un nou partid sau poate fi nimic.

-De completat… Ceva sugestii?

Concluzie:implicare in masa a romanilor este singura sansa pt Romania. In veci.

 Dreptate si Fratie!

 P.S. Am incercat de ceva vreme sa atrag atentia asupra formelor de organizare la ”firul ierbii” (vezi netroots mai jos!). O parte dintre sustinatorii actuali ai NR au considerat, pina acum, o asa initiativa drept naiv/infantila. Nu e clar pt mine ce s-a schimbat intre timp….   Fiecare zi e o sansa pierduta. Fiecare om e o sansa pierduta.

Am descoperit un text despre Romania care apartine lui Sergiu SIMION dintr-un articol intitulat PARABIOZA 
Articolul e o radiografie brutal de exacta, si calificata, a starii din Romania. Scris cu mai multi ani in urma dar mai actual decit oricind.  Cu atit mai deprimat cu cit, fata de acum 15 ani, acum, se poate trage  niste concluzii,  exista conditii pt coagularea unei atitudini, a unei rezistente de vre-un fel, a unor tendinte, ba chiar a unor rezultate. 

Din pacate se termina cu o nota pesimist/fatalista: „Quo vadis, Domine… ? 
Din punctul meu de vedere Dumenezeu a fost mai mult decit ingaduitor cu noi. La fel a fost si istoria. Noi sintem cei care lasam de dorit.

Dau mai jos citeva pasaje mai semnificative (pt mine)

„traitorul in aceasta tara este asemenea lui Arhimede . El cauta cu disperare un punct de sprijin dar acest punct de sprijin nu exista . De ce ?”

„Ne aflam intr-o lume complet intorsa pe dos in raport cu precedenta dar in care , de fapt, nu s-a schimbat nimic ( s-au schimbat locurile, mastile, dar nu si ceea ce era esential – raporturile ).”

„exista o criza a identitatii sociale in general la nivel de structuri, institutii, etc . dar, si acest lucru este foarte important , ea exista si la nivel de individ”

„Intr-o lume bazata pe diversiune nici nu poate fi altfel. Practic, nu mai exista nici un punct de sprijin. Surprizele se tin lant. Sub “ ceva “ se ascunde “ altceva ”. Nimic nu este ceea ce pare si de aceea totul este “ pseudo ”. Am ajuns de fapt intr-una din cele mai abstracte lumi posibile. O astfel de lume in care nu poti deosebi stanga de dreapta , susul de jos si prietenul de dusman este incantatoare pe planul fictiunii. Ea seamana cu un spatiu magic in care este posibil orice.”

„In primul rand el traieste o stare de nesiguranta generala. Dupa somnolenta anterioara el a trecut in extrema opusa care inseamna alerta permanenta, anxietate si sentimentul iminentei.”

„Obosit de lumea in care a fost ( “ nu mai cred in nimeni si in nimic ” ; “ n-am incredere nici in mine “ ) si strivit de lumea in care traieste el poate renunta la posibilitatea de a actiona eficient in cadrul ei. Rezultatul ar fi adoptarea strategiei non-actiunii in plan psihic si social( “asta e “ ; “ nu e treaba mea…“ ; “ nu ma intereseaza ” ) .”

„Acest “ asasinat administrativ” (echivalent cu anihilarea individualitatii ) a fost insotit de calcarea in picioare , in mod sistematic , a doua atribute fundamentale ale omului si cetatii respectiv morala si afectivitatea.”

„In aceasta stare, la nivel de indivizi, desi fiecare in parte se poate comporta normal , toti la un loc ne comportam anormal. Toata lumea vorbeste , dar nimeni nu asculta ce spune celalalt. Este sindromul Babel. La nivelul societatii aceasta echivaleaza cu lipsa autoreglarii si consecintele sunt evidente.”

„Romania este un suflet care isi cauta trupul.”

…si mintea as adauga eu.