Institutii


We can’t solve problems by using the same kind of thinking we used when we created them.
Albert Einstein

The dogmas of the quiet past are inadequate to the stormy present. The occasion is piled high with difficulty, and we must rise with the occasion. As our case is new, so we must think anew and act anew.
Abraham Lincoln

Vlad Mixich viseaza la o “revolutie” si nu este singurul…dar sint tot mai convins ca ar fi o solutie gresita cara duce la aceleasi probleme ca in ’89. Trebuie sa existe o alternativa…si exista. Alternativa NR: o intoarcere la un trecut inexistent si populat de citiva boieri mai cititi si mai milosi nu este suficienta.

Incompetenta, trufia si prostia pot face mai mult rau intr-o tara decit o dictatura dar sint mult mai greu de definit, recunoscut, combatut si corectat.  Nimeni nu mai stie cine trebuie injurat pt situatia curenta 😉

Solutia – si singura sursa de progres din ’96 incoace – este mai multa europenizare/”europeanization”. Una adoptat sincer si nu doar una inpusa de aderarea la UE. Una mentala si nu doar una strict institutionala. Una sistematica si irevesibila. Una care tine cont de exceptionalismul romanesc.

Adica introducerea in „logica discursului public,  structuri politice, institutii si chestiuni de interes public a unui proces care implica, a) constructia b) raspindirea si c) institutionalizarea de reguli formale si informale, proceduri, politici, stiluri, „feluri de a face lucruri”, crezuri si norme comune identice cu cele ale tarilor europene/ale UE”. Scandalul “SMURD” si protestele care au urmat dovedesc ca asa ceva nu exista deocamdata. E clar ca am ramas la vechiul fel  de a ” (nu) face lucruri”

De asta sint convins ca ar trebui mentinut Mecanismul de Cooperare şi Verificare si in urmatorii ani. MCV ne-a scapat de situatia in care DNA il avertiza pe Apostu ca are de gind sa-i asculte cele 17 telefoane si gratie MCV-lui mai avem DNA si ANI, confiscari de averi si altele…

Cel mai mare inamic al europenizarii, MCV-lui si a institutiilor impuse prin el este Parlamentul Romaniei.

”În acest context, MCV-ul este văzut de catre respondenţi ca un instrument menit să apere DNA-ul de tentativele Parlamentului de a dizvola instituţia sau de a-i diminua prerogativele.” Asta scriu cei de la Centrul Român pentru Politici Europene,  un think tank care merita toata atentia si admiratia noastra.

Nu este timp pt o maturizare treptat iar Romania nu a creat niciodata ceva asemanator sau comparabil. A astepta/spera/afirma ca Romania are nevoie/timp/resurse  de structuri ”proprii” e ca si cum ai astepta/spera la o mutatie genetica care sa te apere de SIDA.

UE are nevoie, pt a mentine MCV-ul, si de argumetele si punctele de vedere ale cetatenilor obisnuiti si nu doar cele oficiale. E treaba noastra sa facem acele puncte de vedere cunoscute.

P.S.
Termenul „europenizare” (europeanization) este unul mai complex si mai concret decit pare la prima vedere si este un terment consacrat in stiintele politice. Un numar de carti au fost publicate pe aceasta tema.

Dupa citiva ani de prezenta reala si virtuala sint indreptatit/e timpul sa trag citeva concluzii.

Am doua regrete enorme:  

1. Pe plan personala reconectarea/reintoarcera mea a fost un esec total.

E si vina mea dar  esecul meu e si esecul celorlalti. Am gasit doar o mina de oameni care se zbat pt o cauza sau alta si am gasit si mai putini care sa merite respect. Am gasit o ipocrizie si intoleranta devastatoare. Romania e inca in sec 19, e inca o natiune de „masters and servants”.

 Rezultatele/evenimentele din tara vorbesc de la sine. Punctul meu de plecare a fost ca fiecare roman ar trebui sa inteleaga ca daca si dupa 20 de ani de democratie sintem tot cu piciorul in groapa atunci trebuie sa reconsideram serios ce facem si cum gindim. Inspiratia poate veni doar de afara.

2. Regretul ca romanii nu vor avea niciodata satisfactia de a trai intr-o societate functionala.

Acum si de data asta vina e in intregime a noastra. Nu mai exista scuze exista doar interese si un abandon total. Un popor care a supravetuit pina acum se disperseaza/degradeaza cu fiecare zi ce trece. Problema e ca romanii nu au supravetuit ca si colectiv ci doar ca si indivizi.

Exista o desincronizare tot mai mare intre romanii din afara si cei din tara. Pt ca incurca domnia bunului plac sau pt ca irita?  
In’89 romanii mai erau inca dispusi sa invete cite ceva….acum insa cred ca le stiu pe toate….sau cred ca nimic nu se aplica sau e valabil pt ei:legi, economie, gravitatie… Iar daca se aplica… atunci intra imediat in actiune autopilotul de victimizare.

Multumesc si sper sa gresesc.