Am descoperit un text despre Romania care apartine lui Sergiu SIMION dintr-un articol intitulat PARABIOZA 
Articolul e o radiografie brutal de exacta, si calificata, a starii din Romania. Scris cu mai multi ani in urma dar mai actual decit oricind.  Cu atit mai deprimat cu cit, fata de acum 15 ani, acum, se poate trage  niste concluzii,  exista conditii pt coagularea unei atitudini, a unei rezistente de vre-un fel, a unor tendinte, ba chiar a unor rezultate. 

Din pacate se termina cu o nota pesimist/fatalista: „Quo vadis, Domine… ? 
Din punctul meu de vedere Dumenezeu a fost mai mult decit ingaduitor cu noi. La fel a fost si istoria. Noi sintem cei care lasam de dorit.

Dau mai jos citeva pasaje mai semnificative (pt mine)

„traitorul in aceasta tara este asemenea lui Arhimede . El cauta cu disperare un punct de sprijin dar acest punct de sprijin nu exista . De ce ?”

„Ne aflam intr-o lume complet intorsa pe dos in raport cu precedenta dar in care , de fapt, nu s-a schimbat nimic ( s-au schimbat locurile, mastile, dar nu si ceea ce era esential – raporturile ).”

„exista o criza a identitatii sociale in general la nivel de structuri, institutii, etc . dar, si acest lucru este foarte important , ea exista si la nivel de individ”

„Intr-o lume bazata pe diversiune nici nu poate fi altfel. Practic, nu mai exista nici un punct de sprijin. Surprizele se tin lant. Sub “ ceva “ se ascunde “ altceva ”. Nimic nu este ceea ce pare si de aceea totul este “ pseudo ”. Am ajuns de fapt intr-una din cele mai abstracte lumi posibile. O astfel de lume in care nu poti deosebi stanga de dreapta , susul de jos si prietenul de dusman este incantatoare pe planul fictiunii. Ea seamana cu un spatiu magic in care este posibil orice.”

„In primul rand el traieste o stare de nesiguranta generala. Dupa somnolenta anterioara el a trecut in extrema opusa care inseamna alerta permanenta, anxietate si sentimentul iminentei.”

„Obosit de lumea in care a fost ( “ nu mai cred in nimeni si in nimic ” ; “ n-am incredere nici in mine “ ) si strivit de lumea in care traieste el poate renunta la posibilitatea de a actiona eficient in cadrul ei. Rezultatul ar fi adoptarea strategiei non-actiunii in plan psihic si social( “asta e “ ; “ nu e treaba mea…“ ; “ nu ma intereseaza ” ) .”

„Acest “ asasinat administrativ” (echivalent cu anihilarea individualitatii ) a fost insotit de calcarea in picioare , in mod sistematic , a doua atribute fundamentale ale omului si cetatii respectiv morala si afectivitatea.”

„In aceasta stare, la nivel de indivizi, desi fiecare in parte se poate comporta normal , toti la un loc ne comportam anormal. Toata lumea vorbeste , dar nimeni nu asculta ce spune celalalt. Este sindromul Babel. La nivelul societatii aceasta echivaleaza cu lipsa autoreglarii si consecintele sunt evidente.”

„Romania este un suflet care isi cauta trupul.”

…si mintea as adauga eu.